to startle /ˈstɑ:tl/
A v. t.1 far sussultare; far trasalire; allarmare; sbigottire; spaventare; sgomentare: The hare was startled by the hounds, la lepre è stata spaventata dai cani2 svegliare (q.) di soprassalto
B v. i.sussultare; sobbalzare; trasalire: to startle at a sudden noise, trasalire a un rumore improvviso
to startle sb. out of his wits, sconcertare, spaventare q. (a morte).